Fluturi- Irina Binder VOL 1
Autor: Irina Binder
Numar pagini: 262
An aparitie: 2013
Gen: Romance
Nota: 3/5
Citate:
“Azi mă voi ierta. Cred că numai așa voi putea merge mai departe.
Mă voi ierta pentru că am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut și pentru ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu. Și între timp am ajuns să fiu propriul meu călău. Ajunge!
M-am condamnat destul pentru greșeli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru că am rănit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce am fost și pentru că nu am reușit să fiu mereu cine mi-am dorit să fiu.
M-am condamnat pentru nefericirea mea și a altora și mi le-am asumat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus și nu am făcut la momentul potrivit, pentru drumuri abandonate și pentru că nu am avut curaj să îmi ascult inima.
M-am condamnat când m-am trezit în fața unor uși închise definitiv.
M-am condamnat pentru că nu am știut să prețuiesc anumite persoane, pentru că am alungat de lângă mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat pentru că am luat decizii sub impulsul momentului, pentru că nu am fost matură când a trebuit și copil atunci când am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru eșecuri, pentru vise pe care nu mi le-am împlinit și pentru că am trăit jumătăți de măsură.
M-am condamnat pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit, pentru că nu am știut să iert la momentul potrivit.
Azi mă voi ierta. Voi face pace cu mine, cu trecutul și cu ceilalți, pentru că numai așa pot merge mai departe. Am tot dreptul să mă iert...”, am scris în jurnal.
„Chiar trebuie să mă iert! Trebuie să îmi iert inima care a ales nebunește. Sau poate rațiunea care a ales prostește.”
“Azi mă voi ierta. Cred că numai așa voi putea merge mai departe.
Mă voi ierta pentru că am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut și pentru ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu. Și între timp am ajuns să fiu propriul meu călău. Ajunge!
M-am condamnat destul pentru greșeli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru că am rănit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce am fost și pentru că nu am reușit să fiu mereu cine mi-am dorit să fiu.
M-am condamnat pentru nefericirea mea și a altora și mi le-am asumat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus și nu am făcut la momentul potrivit, pentru drumuri abandonate și pentru că nu am avut curaj să îmi ascult inima.
M-am condamnat când m-am trezit în fața unor uși închise definitiv.
M-am condamnat pentru că nu am știut să prețuiesc anumite persoane, pentru că am alungat de lângă mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat pentru că am luat decizii sub impulsul momentului, pentru că nu am fost matură când a trebuit și copil atunci când am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru eșecuri, pentru vise pe care nu mi le-am împlinit și pentru că am trăit jumătăți de măsură.
M-am condamnat pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit, pentru că nu am știut să iert la momentul potrivit.
Azi mă voi ierta. Voi face pace cu mine, cu trecutul și cu ceilalți, pentru că numai așa pot merge mai departe. Am tot dreptul să mă iert...”, am scris în jurnal.
„Chiar trebuie să mă iert! Trebuie să îmi iert inima care a ales nebunește. Sau poate rațiunea care a ales prostește.”
- Oare exista destin? Sau destinul este de fapt rezultatul actiunilor si alegerilor noastre?
- Secretele costa si nu imi place sa raman datoare.
- Nu stii niciodata ce va fi, daca nu incerci.
- Otelul din ton nu se potriveste cu mierea din privire.
-Stii ca una dintre poreclele mele e Ciel?
-Ti se potriveste. Ba senina, ba cu nori, ba cu raze fierbinti, ba cu furtuni.
Am ramas cu sufletul plin de regrete si cu o durere pe care timpul nu a vindecat-o, asa cum as fi sperat, ci doar a anesteziat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu