Un sacagiu chinez avea două oale mari atârnate de capetele unui par pe care îl căra pe umăr. Una dintre oale avea o fisură, cealaltă oală era perfectă.
La sfârșitul drumului lung de la râu la casă, oala perfectă era întotdeauna plină cu apă, iar oala crăpată era doar pe jumătate plină. Timp de doi ani lucrurile au mers la fel, sacagiul aducând doar o oală și jumătate de apă la casa lui. Desigur, oala perfectă era mândră de realizările sale. Dar săraca oală crăpată era rușinată de imperfecțiunea sa și nefericită că reușea să realizeze doar jumătate din ceea ce îi era menit să facă.
După doi ani de ceea ce ea vedea ca pe un eșec amar, oala crăpată i-a vorbit sacagiului într-o zi la râu. ,, Mi-e rușine de mine, pentru că această crăpătură laterală face apa să se scurgă pe tot drumul până la casa ta.”
Sacagiul i-a spus oalei: ,,Ai observat că există flori pe partea ta de drum, dar nu și partea celeilalte oale? Asta pentru că am știut întotdeauna despre defectul tău, așa că am plantat semințe de flori pe partea ta de drum și în fiecare zi, în timp ce ne întorceam acasă, tu le udai. Timp de doi ani am putut culege aceste flori frumoase pentru a decora casa. Dacă tu ai fi fost perfectă, nu ar fi existat această frumusețe care să innobileze casa”.
Această povestioară o puteți găsi în cartea- 100 de căi spre fericire.
Mesajul ei este unul frumos. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem! UNELE DEFECTE NE FAC UNICI SI SPECIALI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu