Jurnalele vampirilor- Trezirea (Vol 1)

Jurnalele vampirilor- Trezirea

Autor: L.J.Smith

Titlu în engleză: The Vampire Diaries- The Awakening

Număr pagini: 288

An apariție: 2010

Gen: Fantezie, Dramă, Dragoste

Notă: 3/5

Citate:

În acel moment, Ștefan îl uri pe fratele lui, îi urî frumusețea întunecată și grația și senzualitatea care atrăgeau femeile către el precum o flacără atrage fluturii de noapte. În aceea clipă vru să-l lovească pe Damon, să distrugă pentru totdeauna frumusețea aceea. În schimb, trebui să stea acolo și să privească cum Katherine se îndreapta încet către fratele său, pas cu pas, cu rochia ei lungă de brocart atingând cu un foșnet ușor pardoseala de piatră.

   -Nu te urăsc, continuă el, rostind fiecare cuvant cu grijă, clar. Nu te-am urât niciodată. Dar tu...îmi aduci aminte de cineva.
    Elena fu surprinsă. Se așteptase la orice, dar nu și la asta.
   -Îți aduc aminte de o persoană pe care ai cunoscut-o?
   -De o persoană pe care am cunoscut-o, spuse el calm. Dar, daugă încet, ca și cum ar fi vorbit cu sine, de fapt nu ești ca ea. Ea semănă cu tine, dar era fragilă, delicată, vulnerabilă. În interior ca și pe dinafară.
   -Iar eu nu sunt.
   El scoase un sunet care ar fi putut fi un hohot de ras, dacă ar fi existat ceva amuzant în el.
   -Nu. Tu ești o luptătoare. Tu ești...tu.


  Era ca și cum îi putea auzi gândurile, îi putea simți sentimentele. Plăcerea și dorința îi străbăteau, legându-i, apropiindu-i mai mult. Iar Elena mai simțea și un izvor de emoții mai profunde în adâcul lui. El voia să o țină lângă el pentru totdeauna, să o protejeze de orice rău. Voia să o apere de orice rău care o amenința. Voia să își unească viața cu a ei.
  Simți apăsarea tandră a buzelor lui pe gura ei, și cu greu putea îndura dulceața ei. Da, își spuse.
Senzațiile o străbăteau asemenea unor valuri pe suprafața unui iaz limpede și nemicșorat. Se îneca în ele, în bucuria pe care o simțea în Ștefan și în delicioasa reacție care se naștea în ea.
  Dragostea lui Ștefan o scălda, strălucea în ea, aprinzând fiecare colțișor întunecat din adâncul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura încet, de dragoste, de dor.

Gestionarea timpului

Într-o zi, un expert în gestionarea timpului vorbea unui grup de studenți în afaceri și, pentru a ilustra un argument, a decis să facă o demonstrație. Cum stătea în fața grupului de studenți ambițioși, el a spus: „Bine, e timpul pentru un test.”

A scos un borcan foarte mare, cu gura largă, și l-a așezat pe catedră în fața lui. Apoi, a scos vreo zece pietre de mărimea pumnului și le-a pus cu atenție, una câte una, în borcan.

Atunci când borcanul a fost umplut și nu mai încăpea nici o piatră înăuntru, a întrebat: „ Este plin acest borcan?” Toată lumea din clasă a raspuns da.
El a spus: „Serios?” Apoi s-a bagat sub catedră și a scos o găleată de pietriș. A turnat ceva pietriș și a scuturat borcanul, făcând ca pietrișul să pătrundă în spațiile dintre pietrele mari. Apoi a zâmbit și a întrebat încă o data grupul: „Este plin borcanul?”

De aceasta data clasa prinsese trucul. „Probabil că nu!” a fost raspunsul.

„Bun!” a spus el. Apoi, s-a întins sub masă și a scos o găleată de nisip. A turnat nisip în spațiile rămase între pietre și pietriș. Din nou a întrebat: „Este plin borcanul?” „Nu!” a strigat clasa.

Din nou el a spus: „Bine!” Apoi a luat un ulcior cu apă și a început să toarne în borcan, până când acesta a fost umplut până la refuz. Din nou a întrebat: „Este plin borcanul?”

Mulți din clasă au spus „Da”. Alții nu au fost atât de siguri și au zâmbit în timp ce el a luat o solnița cu sare și a golit-o de asemenea în borcan. Apoi s-a uitat înspre clasă și a întrebat: „Care este morala acestei demonstrații?”

Unul mai plin de zel a ridicat mana și a spus: „Ideea este că, indiferent cât de aglomerat este programul tău, daca te străduiești din greu, poți întotdeauna să mai strecori ceva înauntru”.

„Nu”, a raspuns conferențiarul. „E drept, ați putea trage și acest învățământ, dar nu asta este ideea pe care am dorit s-o ilustrez. Adevarul ce reiese din această demonstrație este că, dacă nu pui mai întâi pietrele mari, nu le vei mai putea pune deloc. ”

100 de căi spre fericire- Timothy J Sharp

O mână de ajutor!

Un tip se plimba pe stradă, când a căzut într-o groapă adâncă. Era atât de mare, încât nu a mai putut ieşi, aşa că a început să ţipe. Un muzician de jazz a trecut prin apropiere şi l-a auzit strigând: „Ajutor!Am căzut într-o groapă!”
Muzicianul s-a uitat înăuntru şi a încuviinţat. Şi-a scos saxofonul şi a cântat o baladă emoţionantă şi plină de melancolie, apoi a mers mai departe. In curând, un preot a trecut prin apropiere şi l-a auzit pe bărbat strigând: „Părinte! Am căzut în această groapă, poţi să mă ajuţi să ies?”
Preotul îndatoritor a scris o rugăciune, şi-a înclinat capul, a aruncat-o în gaură şi a plecat mai departe în tăcere.
Apoi un prieten a trecut prin apropiere şi l-a auzit pe bărbat ţipând. „Hei,Bill! Sunt eu, Sam! Am căzut aici, poţi să mă ajuţi să ies?” Aşa că Bill a sărit în groapă. Sam spuse: „Eşti nebun? Acum suntem amândoi blocaţi aici jos!”
Bill răspunse: „Da, dar eu am mai fost aici înainte şi ştiu calea de ieşire.”

100 de căi spre fericire- Timothy J Sharp