Jurnalele vampirilor- Trezirea
Autor: L.J.Smith
Titlu în engleză: The Vampire Diaries- The Awakening
Număr pagini: 288
An apariție: 2010
Gen: Fantezie, Dramă, Dragoste
Notă: 3/5
Citate:
-Nu te urăsc, continuă el, rostind fiecare cuvant cu grijă, clar. Nu te-am urât niciodată. Dar tu...îmi aduci aminte de cineva.
Elena fu surprinsă. Se așteptase la orice, dar nu și la asta.
-Îți aduc aminte de o persoană pe care ai cunoscut-o?
-De o persoană pe care am cunoscut-o, spuse el calm. Dar, daugă încet, ca și cum ar fi vorbit cu sine, de fapt nu ești ca ea. Ea semănă cu tine, dar era fragilă, delicată, vulnerabilă. În interior ca și pe dinafară.
-Iar eu nu sunt.
El scoase un sunet care ar fi putut fi un hohot de ras, dacă ar fi existat ceva amuzant în el.
-Nu. Tu ești o luptătoare. Tu ești...tu.
Era ca și cum îi putea auzi gândurile, îi putea simți sentimentele. Plăcerea și dorința îi străbăteau, legându-i, apropiindu-i mai mult. Iar Elena mai simțea și un izvor de emoții mai profunde în adâcul lui. El voia să o țină lângă el pentru totdeauna, să o protejeze de orice rău. Voia să o apere de orice rău care o amenința. Voia să își unească viața cu a ei.
Simți apăsarea tandră a buzelor lui pe gura ei, și cu greu putea îndura dulceața ei. Da, își spuse.
Senzațiile o străbăteau asemenea unor valuri pe suprafața unui iaz limpede și nemicșorat. Se îneca în ele, în bucuria pe care o simțea în Ștefan și în delicioasa reacție care se naștea în ea.
Dragostea lui Ștefan o scălda, strălucea în ea, aprinzând fiecare colțișor întunecat din adâncul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura încet, de dragoste, de dor.
În acel moment, Ștefan îl uri pe fratele lui, îi urî frumusețea întunecată și grația și senzualitatea care atrăgeau femeile către el precum o flacără atrage fluturii de noapte. În aceea clipă vru să-l lovească pe Damon, să distrugă pentru totdeauna frumusețea aceea. În schimb, trebui să stea acolo și să privească cum Katherine se îndreapta încet către fratele său, pas cu pas, cu rochia ei lungă de brocart atingând cu un foșnet ușor pardoseala de piatră.
-Nu te urăsc, continuă el, rostind fiecare cuvant cu grijă, clar. Nu te-am urât niciodată. Dar tu...îmi aduci aminte de cineva.
Elena fu surprinsă. Se așteptase la orice, dar nu și la asta.
-Îți aduc aminte de o persoană pe care ai cunoscut-o?
-De o persoană pe care am cunoscut-o, spuse el calm. Dar, daugă încet, ca și cum ar fi vorbit cu sine, de fapt nu ești ca ea. Ea semănă cu tine, dar era fragilă, delicată, vulnerabilă. În interior ca și pe dinafară.
-Iar eu nu sunt.
El scoase un sunet care ar fi putut fi un hohot de ras, dacă ar fi existat ceva amuzant în el.
-Nu. Tu ești o luptătoare. Tu ești...tu.
Era ca și cum îi putea auzi gândurile, îi putea simți sentimentele. Plăcerea și dorința îi străbăteau, legându-i, apropiindu-i mai mult. Iar Elena mai simțea și un izvor de emoții mai profunde în adâcul lui. El voia să o țină lângă el pentru totdeauna, să o protejeze de orice rău. Voia să o apere de orice rău care o amenința. Voia să își unească viața cu a ei.
Simți apăsarea tandră a buzelor lui pe gura ei, și cu greu putea îndura dulceața ei. Da, își spuse.
Senzațiile o străbăteau asemenea unor valuri pe suprafața unui iaz limpede și nemicșorat. Se îneca în ele, în bucuria pe care o simțea în Ștefan și în delicioasa reacție care se naștea în ea.
Dragostea lui Ștefan o scălda, strălucea în ea, aprinzând fiecare colțișor întunecat din adâncul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura încet, de dragoste, de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu